Eram o femeie simplă, o femeie casnică, ca toate femeile din familiile tradiționale din ziua de astăzi. Bunica tot timpul îmi zicea că meseria unei femei este să stea acasă, să facă mâncare și să aibă grijă de copii. Așa am fost și eu după ce m-am căsătorit, o femeie simplă, care își respecta îndatoririle de soție.
Soțul meu a decis că cel mai bine este să plece în străinătate, astfel ar fi câștigat destui bani pentru a mă întreține pe mine și micuța mea fetiță. Ne trimitea bani lunar și reușeam să ne menținem pe linia de plutire ca orice familie modestă.
Însă eu simțeam că nu e destul, simțeam că ceva mai lipsește. Când mergeam la cumpărături cu fetița mea prin mall, o vedeam cum își dorea anumite jucării. Chiar dacă nu spunea nimic, se putea citi pe fața ei. Acasă avea „destule jucării” după cum spunea mereu tatăl ei. El considera că nu trebuie să aruncăm banii pe astfel de detalii.
Când o mai lăsam la laptop în timp ce eu făceam mâncare, o găseam tot timpul uitându-se la balet și mi-am dat seama că e fascinată de lucrul ăsta. Într-o seară i-am propus soțului meu să o înscriem pe Ilinca la niște cursuri de balet, dar acesta mi-a răspuns scurt și răstit cum că „Nu avem bani pentru asemenea prostii.”
I-am propus de multe ori să mă lase să mă angajez și eu, să ne rotunjim venitul oarecum, dar mereu mi-a răspuns că eu trebuie să am grijă de casă, iar când Ilinca va crește destul de mare ne vom muta cu toții în străinătate. Dar eu nu asta îmi doream, eu îmi doream o carieră aici, în țara mea.
În timp ce navigam într-o seară pe internet înainte de culcare, am descoperit pagina Live Studio. Cu câteva clickuri am ajuns să mă informez destul de bine despre ce este vorba și fără să spun nimănui, am fost la interviu.
Am fost surprinsă să văd cât de prietenoși au fost cei de acolo și că mi-au oferit postul imediat ce terminam perioada de training. Pe Ilinca o lăsasem cu o vecină bătrână care se plictisea, iar eu am început să merg zilnic la muncă. Soțului meu nu i-am spus pentru că știam că va reacționa foarte urât, dar a fost destul ca vecina mea să se scape o dată în timp ce vorbeam la telefon cu el.
A fost atât de indignat când a aflat, încât mi-a vorbit foarte urât și mi-a închis telefonul în nas. Am vrut să îl sun, să îi explic că ce fac, fac pentru noi și pentru Ilinca, dar nu a mai vrut să-mi răspundă. Câteva luni mai târziu am fost contactată de un avocat care mi-a adus actele de divorț.
Dacă regret că lucrez la Live Studio?
În niciun caz. Îmi permit mult mai multe lucruri, fetița mea are acum tot ce își dorește și studiază și balet deja de două luni. Cu fostul meu soț nu am mai vorbit nimic, a evitat absolut orice contact cu mine și cu fetița, tot ce am stabilit a fost prin intermediul avocatului.
Nu o să consider niciodată că am făcut o greșeală pentur că am ales să îmi găsesc o slujbă bănoasă care să mă ajute să realizez ceea ce mi-am propus. Nu cred că acesta este motivul divorțului, ci pur și simplu pentru că nu am mai vrut să fiu acea marionetă manevrată pe degete cum am fost de la început.
Femeilor, nu vă lăsați manipulate! Sunteți responsabile de viața voastră și de cum vreți ca aceasta să arate. Nu lăsați niciodată un bărbat sau pe orcine altcineva să vă dicteze ce să faceți!